Comisia globală privind politica în domeniul drogurilor a publicat recent ultimul său raport privind problema mondială a drogurilor. Raportul prezintă percepțiile publice și solicită înlăturarea miturilor cu privire la substanțele psihoactive și la persoanele care le consumă, deoarece atitudinile negative și teama irațională întunecă conștiința cetățenilor obișnuiți și a celor aflați la putere atunci când vine vorba de elaborarea unui program politic eficient și uman în acest domeniu.
Toxicofobia și prejudecățile asociate cu aceasta sunt în mare parte responsabile de faptul că, în prezent, modelul dominant al politicii în domeniul drogurilor din întreaga lume este prohibiționismul, și anume prohibiția poliției.Iar pentru a îmbunătăți situația și a reduce efectele nocive ale consumului de droguri, această atitudine trebuie schimbată.
Comisia este compusă din intelectuali publici proeminenți, doisprezece foști șefi de stat, un fost secretar general al Organizației Națiunilor Unite și trei laureați ai Premiului Nobel pentru Pace. Pentru al treisprezecelea an consecutiv, Comisia ne-a atras atenția asupra faptului că politica "războiului împotriva drogurilor" din ultimii cincizeci de ani sau mai mult a fost un eșec total, deoarece niciunul dintre obiectivele sale nu a fost atins, ca să nu mai vorbim de faptul că aceste obiective în sine ridică foarte multe întrebări.
Toxicofobia și prejudecățile asociate cu aceasta sunt în mare parte responsabile de faptul că, în prezent, modelul dominant al politicii în domeniul drogurilor din întreaga lume este prohibiționismul, și anume prohibiția poliției.Iar pentru a îmbunătăți situația și a reduce efectele nocive ale consumului de droguri, această atitudine trebuie schimbată.
Comisia este compusă din intelectuali publici proeminenți, doisprezece foști șefi de stat, un fost secretar general al Organizației Națiunilor Unite și trei laureați ai Premiului Nobel pentru Pace. Pentru al treisprezecelea an consecutiv, Comisia ne-a atras atenția asupra faptului că politica "războiului împotriva drogurilor" din ultimii cincizeci de ani sau mai mult a fost un eșec total, deoarece niciunul dintre obiectivele sale nu a fost atins, ca să nu mai vorbim de faptul că aceste obiective în sine ridică foarte multe întrebări.
Obiectivul principal este o lume fără droguri. Acolo, oamenii se bucură de existența lor și de consumul neîngrădit de bunuri și valori familiale în deplină armonie capitalistă cu ei înșiși, fără ajutorul niciunei substanțe.
Membrii Comisiei ne atrag atenția asupra faptului că acest obiectiv nu este doar de neatins (nimeni întreg la minte nu ar nega acest lucru), ci și că este în sine greșit.
Drogurile sau, mai exact, substanțele psihoactive au însoțit oamenii timp de secole; ele i-au ajutat pe strămoșii noștri să învețe despre ei înșiși și despre lumea din jurul lor, să facă față durerii și oboselii, să comunice, să uite resentimentele și să facă sex.
Conform unor ipoteze, cum ar fi celebra teorie a lui Terence McKenna, astfel de substanțe (înspecial, ciupercile psilocibină) au jucat un rol-cheie în transformarea omului vertical în om sensibil. Dacă acest lucru este adevărat sau nu, este încă dificil de verificat, dar nu există nicio îndoială că, de-a lungul istoriei, oamenii au studiat proprietățile drogurilor, le-au sistematizat cu atenție și și-au transmis cunoștințele din generație în generație.
În acest fel, aceste substanțe au ocupat un loc important în cultura umană. Unele plante care modifică lumea sau starea de spirit au fost utilizate în scopuri rituale, religioase și ceremoniale.
Membrii Comisiei ne atrag atenția asupra faptului că acest obiectiv nu este doar de neatins (nimeni întreg la minte nu ar nega acest lucru), ci și că este în sine greșit.
Drogurile sau, mai exact, substanțele psihoactive au însoțit oamenii timp de secole; ele i-au ajutat pe strămoșii noștri să învețe despre ei înșiși și despre lumea din jurul lor, să facă față durerii și oboselii, să comunice, să uite resentimentele și să facă sex.
Conform unor ipoteze, cum ar fi celebra teorie a lui Terence McKenna, astfel de substanțe (înspecial, ciupercile psilocibină) au jucat un rol-cheie în transformarea omului vertical în om sensibil. Dacă acest lucru este adevărat sau nu, este încă dificil de verificat, dar nu există nicio îndoială că, de-a lungul istoriei, oamenii au studiat proprietățile drogurilor, le-au sistematizat cu atenție și și-au transmis cunoștințele din generație în generație.
În acest fel, aceste substanțe au ocupat un loc important în cultura umană. Unele plante care modifică lumea sau starea de spirit au fost utilizate în scopuri rituale, religioase și ceremoniale.
Încercările de a "combate" diverse substanțe există, de asemenea, de mult timp. Multe greșeli au fost făcute din cauza transformărilor globale în interacțiunea socială. Astfel, începutul modernității, reconfigurarea lumii după descoperirea noilor continente de către europeni, extinderea relațiilor comerciale - toate acestea au condus la faptul că unele substanțe, tradiționale pentru anumite regiuni, au "migrat" în alte țări, unde reprezentau o noutate.
Astfel de împrumuturi au fost însoțite de temeri și excese legislative. De exemplu, cafeaua și tutunul au fost caracterizate negativ într-o serie de țări europene: undeva aceste noutăți au fost primite cu mare entuziasm, iar undeva cu suspiciune, uneori atât de puternică încât s-a încercat chiar interzicerea lor.
Tutunul, importat de Columb din America în 1493, a început curând să se răspândească în toată Europa, dar nu peste tot procesul a fost sub control. De exemplu, în Imperiul Otoman, unde tutunul a apărut în secolul al XVI-lea și era folosit ca medicament, în 1633 atitudinea s-a schimbat și sultanul Murad al IV-lea a introdus pedeapsa cu moartea pentru fumat. Dar, și în acest caz, interdicția s-a dovedit ineficientă și a fost abrogată de următorul suveran, care a început în schimb să taxeze comerțul cu tutun.
Astfel de împrumuturi au fost însoțite de temeri și excese legislative. De exemplu, cafeaua și tutunul au fost caracterizate negativ într-o serie de țări europene: undeva aceste noutăți au fost primite cu mare entuziasm, iar undeva cu suspiciune, uneori atât de puternică încât s-a încercat chiar interzicerea lor.
Tutunul, importat de Columb din America în 1493, a început curând să se răspândească în toată Europa, dar nu peste tot procesul a fost sub control. De exemplu, în Imperiul Otoman, unde tutunul a apărut în secolul al XVI-lea și era folosit ca medicament, în 1633 atitudinea s-a schimbat și sultanul Murad al IV-lea a introdus pedeapsa cu moartea pentru fumat. Dar, și în acest caz, interdicția s-a dovedit ineficientă și a fost abrogată de următorul suveran, care a început în schimb să taxeze comerțul cu tutun.
În Statele Unite, au fost adoptate primele legi care interziceau o serie de alte substanțe - de exemplu, Legea Harrison din 1914 a incriminat opiaceele și cocaina, a căror utilizare era foarte răspândită la acea vreme. Astfel, în 1971, președintele Richard Nixon avea să numească această epocă "războiul împotriva drogurilor".
La începutul secolului al XX-lea a început, de asemenea, o campanie de propagandă menită să stârnească isteria antidrog în societate și, pe baza valurilor crescânde ale acestei paranoii, să atragă noi resurse economice și politice pentru a menține un aparat antidrog.
Mașina de propagandă antidrog care și-a început activitatea în anii 1930 în Statele Unite a creat stereotipurile, prejudecățile și temerile care domnesc astăzi și care nu și-au pierdut puterea asupra minților noastre nici până în ziua de azi.
Părintele acestei propagande a fost Harry Anslinger, omul care a reușit să creeze Biroul Federal de Narcotice din Statele Unite, literalmente din nimic. Instrumentul său politic a fost o isterie a drogurilor construită pe un rasism flagrant. Lupta împotriva anumitor substanțe era deja bazată pe xenofobie. Strategia lui Anslinger reiese clar din câteva dintre citatele sale celebre.
La începutul secolului al XX-lea a început, de asemenea, o campanie de propagandă menită să stârnească isteria antidrog în societate și, pe baza valurilor crescânde ale acestei paranoii, să atragă noi resurse economice și politice pentru a menține un aparat antidrog.
Mașina de propagandă antidrog care și-a început activitatea în anii 1930 în Statele Unite a creat stereotipurile, prejudecățile și temerile care domnesc astăzi și care nu și-au pierdut puterea asupra minților noastre nici până în ziua de azi.
Părintele acestei propagande a fost Harry Anslinger, omul care a reușit să creeze Biroul Federal de Narcotice din Statele Unite, literalmente din nimic. Instrumentul său politic a fost o isterie a drogurilor construită pe un rasism flagrant. Lupta împotriva anumitor substanțe era deja bazată pe xenofobie. Strategia lui Anslinger reiese clar din câteva dintre citatele sale celebre.
"Există în total 100 000 de fumători de marijuana în Statele Unite, iar majoritatea sunt negri, hispanici, filipinezi și showmani. Muzica lor satanică, jazzul și swingul sunt rezultatul consumului de marijuana. Aceeași marijuana le face pe femeile albe să caute intimitate sexuală cu negri, showmeni și alții. Iarba îi face pe bărbații de culoare să creadă că sunt la fel de buni ca bărbații albi. Principalul motiv pentru a interzice marijuana este efectul său asupra raselor degenerate".
În acele zile, ar fi fost imposibil să se obțină fondurile considerabile de care Anslinger avea nevoie pentru a lupta împotriva marijuanei fără a propaga agresiv mituri îngrozitoare despre efectele acestui drog teribil asupra oamenilor: face din femei curve desfrânate și din bărbați criminali și violatori.
Cu toate acestea, inițiatorul acestei campanii nebunești a obținut ceea ce dorea și a obținut banii necesari pentru a crea Biroul. Tot mai multe fonduri bugetare au început să fie alocate luptei împotriva "drogurilor periculoase". Isteria a început să se răspândească și în alte țări.
Până la începutul secolului al XX-lea, încercările de a interzice și reglementa substanțele au fost mai localizate, dar încă din 1912, la prima Conferință Internațională a Opiului de la Haga s-a semnat o convenție pentru controlul producției și comerțului cu morfină, cocaină și derivații acestora.
După cel de-al Doilea Război Mondial, într-o epocă a unei alte transformări globale tumultoase, inclusiv în relațiile internaționale, statele au decis să consolideze aceste acorduri. Convenția unică privind stupefiantele din 1961 a consolidat un sistem de politică mondială în domeniul drogurilor care este în vigoare și astăzi. Raportul Comisiei globale notează că textul acestei convenții folosește un limbaj colorat isteric, un caz unic în dreptul mondial.
Cu toate acestea, inițiatorul acestei campanii nebunești a obținut ceea ce dorea și a obținut banii necesari pentru a crea Biroul. Tot mai multe fonduri bugetare au început să fie alocate luptei împotriva "drogurilor periculoase". Isteria a început să se răspândească și în alte țări.
Până la începutul secolului al XX-lea, încercările de a interzice și reglementa substanțele au fost mai localizate, dar încă din 1912, la prima Conferință Internațională a Opiului de la Haga s-a semnat o convenție pentru controlul producției și comerțului cu morfină, cocaină și derivații acestora.
După cel de-al Doilea Război Mondial, într-o epocă a unei alte transformări globale tumultoase, inclusiv în relațiile internaționale, statele au decis să consolideze aceste acorduri. Convenția unică privind stupefiantele din 1961 a consolidat un sistem de politică mondială în domeniul drogurilor care este în vigoare și astăzi. Raportul Comisiei globale notează că textul acestei convenții folosește un limbaj colorat isteric, un caz unic în dreptul mondial.
Convenția unică din 1961, de exemplu, numește dependența de droguri ilegale un "rău grav" - o definiție pe care nu o vom găsi în niciun alt instrument internațional, fie că este vorba de acordurile privind genocidul, sclavia, apartheidul, tortura sau proliferarea armelor nucleare.
Experiența lui Anslinger și a altor "slujitori ai poporului" care speculează și, în același timp, umflă farmacofobia a fost foarte reușită: politicienii au văzut că războiul împotriva unor "rele grave" precum pulberea albă și iarba verde este o opțiune câștigătoare în lupta pentru rating electoral. Până de curând, strigarea unor sloganuri absurde precum "Drogurile sunt rele!" era o necesitate în repertoriul tuturor celor care doreau să câștige puterea și să cucerească inimile alegătorilor creduli și speriați.
În același timp, experții au început recent să atragă atenția publicului asupra faptului că statutul substanțelor ("legalizate/interzise") nu are aproape nimic de-a face cu nivelul de nocivitate pe care acestea îl pot cauza sănătății.
De exemplu, potrivit profesorului David Nutt din Regatul Unit, unul dintre cele mai periculoase droguri din punct de vedere al efectelor fiziologice și al impactului asupra comportamentului social este alcoolul, "care ucide mai mulți oameni decât malaria, meningita, tuberculoza și febra dengue la un loc", dar care este legal în majoritatea țărilor.
În 2009, David Nutt a publicat celebrul său clasament al substanțelor nocive, bazat pe o analiză a unui număr mare de date științifice. Raportul Comisiei globale conține un tabel cu aceste rezultate, care demonstrează în mod clar că nivelul de reglementare internațională a consumului și traficului de substanțe este complet aleatoriu și nu este corelat în niciun fel cu potențialul lor nociv.
Experiența lui Anslinger și a altor "slujitori ai poporului" care speculează și, în același timp, umflă farmacofobia a fost foarte reușită: politicienii au văzut că războiul împotriva unor "rele grave" precum pulberea albă și iarba verde este o opțiune câștigătoare în lupta pentru rating electoral. Până de curând, strigarea unor sloganuri absurde precum "Drogurile sunt rele!" era o necesitate în repertoriul tuturor celor care doreau să câștige puterea și să cucerească inimile alegătorilor creduli și speriați.
În același timp, experții au început recent să atragă atenția publicului asupra faptului că statutul substanțelor ("legalizate/interzise") nu are aproape nimic de-a face cu nivelul de nocivitate pe care acestea îl pot cauza sănătății.
De exemplu, potrivit profesorului David Nutt din Regatul Unit, unul dintre cele mai periculoase droguri din punct de vedere al efectelor fiziologice și al impactului asupra comportamentului social este alcoolul, "care ucide mai mulți oameni decât malaria, meningita, tuberculoza și febra dengue la un loc", dar care este legal în majoritatea țărilor.
În 2009, David Nutt a publicat celebrul său clasament al substanțelor nocive, bazat pe o analiză a unui număr mare de date științifice. Raportul Comisiei globale conține un tabel cu aceste rezultate, care demonstrează în mod clar că nivelul de reglementare internațională a consumului și traficului de substanțe este complet aleatoriu și nu este corelat în niciun fel cu potențialul lor nociv.
În opinia Comisiei, aceasta este una dintre problemele majore care demonstrează necesitatea revizuirii politicilor ineficiente și inumane privind drogurile.
Până când oamenii nu vor începe să gândească critic la temerile lor iraționale - până când dezbaterea privind "substanțele" și pe cei care le consumă nu va fi curățată de moștenirea isterică a anilor 1930 - nu vom putea purta o conversație adultă și serioasă despre diferitele alternative în acest domeniu.
Printre acestea se numără decriminalizarea consumului și posesiei de droguri și legalizarea drogurilor, adică transferul controlului asupra piețelor de droguri de la grupurile criminale la stat.
Comisarii acordă o atenție deosebită limbajului pe care îl folosim pentru a discuta această problemă, deoarece limbajul este cel care ne determină gândirea și percepția asupra realității. Nu cu mult timp în urmă, persoanele care consumă droguri erau numite "animale", "zombi", "căcăcioși" și alți termeni - și aceasta era norma socială.
Scopul și intenția principală a celor care fac o astfel de alegere lexicală este, evident, dezumanizarea "drogaților", menținerea unei opinii publice negative cu privire la aceștia. Înconsecință, aceștia pot fi uciși (luați cel puțin un atavism monstruos precum pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri în mai multe țări sau situația teribilă din Filipine, când, la apelul președintelui Duterte, aproximativ 14 000 de persoane suspectate de consum de substanțe ilegale au fost ucise fără proces), torturați, răpiți și ținuți în centre de "reabilitare".
Se pot face reportaje TV despre confiscări de bordeluri, care uneori prezintă femei pe jumătate dezbrăcate fără consimțământul lor etc.
Până când oamenii nu vor începe să gândească critic la temerile lor iraționale - până când dezbaterea privind "substanțele" și pe cei care le consumă nu va fi curățată de moștenirea isterică a anilor 1930 - nu vom putea purta o conversație adultă și serioasă despre diferitele alternative în acest domeniu.
Printre acestea se numără decriminalizarea consumului și posesiei de droguri și legalizarea drogurilor, adică transferul controlului asupra piețelor de droguri de la grupurile criminale la stat.
Comisarii acordă o atenție deosebită limbajului pe care îl folosim pentru a discuta această problemă, deoarece limbajul este cel care ne determină gândirea și percepția asupra realității. Nu cu mult timp în urmă, persoanele care consumă droguri erau numite "animale", "zombi", "căcăcioși" și alți termeni - și aceasta era norma socială.
Scopul și intenția principală a celor care fac o astfel de alegere lexicală este, evident, dezumanizarea "drogaților", menținerea unei opinii publice negative cu privire la aceștia. Înconsecință, aceștia pot fi uciși (luați cel puțin un atavism monstruos precum pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri în mai multe țări sau situația teribilă din Filipine, când, la apelul președintelui Duterte, aproximativ 14 000 de persoane suspectate de consum de substanțe ilegale au fost ucise fără proces), torturați, răpiți și ținuți în centre de "reabilitare".
Se pot face reportaje TV despre confiscări de bordeluri, care uneori prezintă femei pe jumătate dezbrăcate fără consimțământul lor etc.
Comisarii recomandă ca noi, și în special mass-media și politicienii, să fim atenți la limbajul folosit.
Dacă cuvântul "dependent de droguri" nu mai este folosit de mulți ani de către oamenii decenți, Comisia propune să se meargă mai departe și să se renunțe la termenul "consumator de droguri" și să se înlocuiască cu "persoană care consumă droguri", unde, atât din punct de vedere sintactic, cât și semantic, cuvântul principal este "persoană".
De asemenea, raportul atrage atenția asupra faptului că limbajul stigmatizant afectează și persoanele care consumă droguri și, mai ales, pe cei care depind de ele. Fiind fixați pe "stigmatul" impus de societate, aceștia încetează să mai creadă în forțele proprii, încep să se considere nimicuri, "sclavi" ai drogurilor și, astfel, își pierd puterea de a-și atinge obiectivele și, mai ales, refuză să ia măsuri pentru a scăpa de dependența de droguri.
Rezultatul este un cerc vicios: făcând apel la societate să manifeste "toleranță zero" față de "dependenții de droguri" și să nu îi mai considere oameni până când nu își "înving" "pasiunea nocivă", ei înșiși creează un mediu în care este mult mai greu pentru oameni să prindă putere, să caute ajutor și să schimbe ceva.
Dacă cuvântul "dependent de droguri" nu mai este folosit de mulți ani de către oamenii decenți, Comisia propune să se meargă mai departe și să se renunțe la termenul "consumator de droguri" și să se înlocuiască cu "persoană care consumă droguri", unde, atât din punct de vedere sintactic, cât și semantic, cuvântul principal este "persoană".
De asemenea, raportul atrage atenția asupra faptului că limbajul stigmatizant afectează și persoanele care consumă droguri și, mai ales, pe cei care depind de ele. Fiind fixați pe "stigmatul" impus de societate, aceștia încetează să mai creadă în forțele proprii, încep să se considere nimicuri, "sclavi" ai drogurilor și, astfel, își pierd puterea de a-și atinge obiectivele și, mai ales, refuză să ia măsuri pentru a scăpa de dependența de droguri.
Rezultatul este un cerc vicios: făcând apel la societate să manifeste "toleranță zero" față de "dependenții de droguri" și să nu îi mai considere oameni până când nu își "înving" "pasiunea nocivă", ei înșiși creează un mediu în care este mult mai greu pentru oameni să prindă putere, să caute ajutor și să schimbe ceva.
Atât timp cât atitudinea publicului față de această problemă rămâne aceeași, nu vom putea schimba politica în materie de droguri. Și am dori foarte mult să o schimbăm, să facem din nou pașnică și productivă coexistența noastră cu substanțele și să transferăm controlul pieței din mâinile mafiei drogurilor către state.
"Războiul" criminal și lipsit de sens împotriva drogurilor trebuie să înceteze și trebuie căutate modalități de reglementare a acestuia, pe baza dovezilor științifice și a bunului simț, în loc să se cedeze isteriei și manipulării politice. Totul are timpul și locul său, iar noi putem spune cu siguranță că locul și momentul pentru a risipi miturile despre droguri este aici și acum.
"Războiul" criminal și lipsit de sens împotriva drogurilor trebuie să înceteze și trebuie căutate modalități de reglementare a acestuia, pe baza dovezilor științifice și a bunului simț, în loc să se cedeze isteriei și manipulării politice. Totul are timpul și locul său, iar noi putem spune cu siguranță că locul și momentul pentru a risipi miturile despre droguri este aici și acum.
Last edited:
